Frank Lloyd Wright și H.F. Johnson Jr.: Un parteneriat legendar pentru arhitectura americană

Expresiile “arhitectură inovativă” și “clădire de birouri” se regăsesc rar în aceeași propoziție. Și, mai ales, nu înainte de cel de-al doilea război mondial. Cu excepția câtorva excepții notabile —clădirea Chrysler din New York City și clădirea Louis Sullivan din Chicago — clădirile de birouri din prima parte a secolului 20 erau construite pentru a îndeplini, mai degrabă, o funcție decât pentru a accentua o formă.

Acest lucru până când H.F. Johnson Jr., liderul celei de-a treia generații a SC Johnson, i-a comandat lui Frank Lloyd Wright proiectarea unei clădiri de birouri pentru Johnson Wax în 1936.

Unul dintre cei mai prolifici și renumiți arhitecți ai secolului 20, Frank Lloyd Wright și-a petrecut cariera experimentând materiale noi, modele noi de arhitectură și teorii moderne care au integrat arhitectura în mediul natural — ceea ce el a numit arhitectură organică.

Cu toate acestea, în 1936 Wright era aproape falit. Marea criză economică și câteva zvonuri legate de viața sa personală și-au pus amprenta. Wright era pregătit, dacă nu chiar nerăbdător, să muncească din nou. Așadar, atunci când H.F. l-a sunat, Wright s-a întâlnit cu acesta, fără să ia în calcul dacă ceea ce urma să facă era ceva care să-l încânte sau nu.

Cei doi bărbați, ambii din același stat, s-au întâlnit în orașul Spring Green, Wisconsin, unde s-au înțeles de minune — deși au existat zvonuri despre faptul că și-ar fi aruncat insulte prietenoase peste masa de desen. 

Wright și H.F. au avut neînțelegerile lor, în special când se ajungea la estimările bugetare tot mai mari ale lui Wright. Însă viziunea lor despre o arhitectură inspirațională a fost una de neclintit și împărtășită de ambii.

Împreună, cei doi au ajuns la un fel de înțelegere. H.F. voia să creeze o clădire care să îi facă pe angajați fericiți și productivi. Wright dorea eliminarea caracterului monoton și plictisitor al unui loc de muncă tipic american prin construirea unui mediu inspirațional, organic.

Mai mult, H.F. a vrut să construiască ceva care să diferențieze SC Johnson pe piață. El a vrut să arate lumii că firma nu era doar o mică și veche companie de familie dintr-un mic oraș mic din Vestul Mijlociu al Statelor Unite. Era mult mai mult decât atât.

Considerate de unii riscante, viziunea lui H.F. și proiectele remarcabile ale lui Wright i-au evidențiat pe amândoi ca pionieri vizionari. Clădirea administrativă SC Johnson este printre cele mai renumite 25 de clădiri ale secolului 20.

De la cei 69 de kilometri de tuburi din sticlă Pyrex până la coloanele ambițioase dendriforme din Sala Mare, este cu adevărat o operă de artă unică ce reflectă inovarea și aventura care sunt fundamentale pentru spiritul SC Johnson.

Și parteneriatul nu s-a oprit acolo. În plus față de clădirea administrativă, H.F. și Wright au construit și casa familiei Johnson, Wingspread în Racine, Wisconsin. Iar, în 1950, H.F. a inaugurat clădirea Research Tower a SC Johnson proiectată de Wright, un laborator de ultimă generație în campusul SC Johnson.

Cu fiecare capodoperă arhitecturală, marca SC Johnson a devenit mai cunoscută.

În prezent, colaborarea dintre H.F. și Wright reprezintă o componentă foarte cunoscută a culturii noastre de familie și a istoriei arhitecturale. Acești lideri vizionari au realizat împreună unele dintre cele mai durabile și inspiraționale modele ale arhitecturii americane – deși, uneori, au făcut acest lucru în timp ce se certau la telefon.

Într-una din numeroasele sale scrisori către H.F., Wright a scris că arhitectura SC Johnson ar avea rol de “...torță care se înalță spre cer pentru a-i inspira pe angajații tăi din întreaga lume.”

Ceea ce H.F. a știut în anii '30, trăim încă în prezent. Arhitectura grandioasă are capacitatea de a reflecta sufletul unei afaceri și de a atrage mințile creative pentru a rezolva problemele zilnice. 

Acolo, în mijlocul splendorii clădirilor noastre, încep să prindă formă unele dintre cele mai grozave idei pe care le avem.