Să ne amintim cum era situația pe glob la începutul anilor '60. Frământările politice și sociale făceau ravagii. Lumea se temea de un război nuclear. Un președinte al Statelor Unite fusese asasinat. În Germania se ridica Zidul Berlinului. Situația din Vietnam devenea din ce în ce mai gravă. Bătălia pentru drepturile civile tulbura întreaga Americă.
Pentru a lupta împotriva sentimentelor de pesimism și frică din acea vreme, H. F. a dorit să ofere un film care să comunice o viziune de pace, înțelegere și bucurie de a trăi.
A fost o idee foarte neconvențională, pe care nimeni din echipa sa de conducere nu o înțelegea pe deplin. Sam ne-a povestit istoria producerii filmului cam așa: „Tatăl meu a vrut să angajeze cel mai bun regizor de documentare din acea vreme, la fel cum și-a dorit să colaboreze cu cel mai bun arhitect, în acest fel alegându-l pe Frank Lloyd Wright. A hotărât că regizorul care îndeplinea cerințele sale era Francis Thompson.”
„Noi toți ceilalți nu prea știam ce au hotărât cei doi. Și eram deja supărați de ideea de a cheltui 5 milioane USD pentru expoziție. Tot ceea ce știam despre film era că va avea un ton optimist și că va trata subiecte legate de viața din America și din restul lumii.”
Dar, atunci când echipa sa a pus la îndoială decizia lui, după cum spune legenda, H. F. s-a uitat la ei și le-a spus: „Domnilor, anumite decizii sunt rezervate doar celor curajoși.” Și a părăsit încăperea.