Expediția Carnaúba a lui H.F. Jr. a fost o aventură care i-a schimbat viața

De-a lungul istoriei noastre, SC Johnson a încurajat curiozitatea și asumarea de riscuri în cunoștință de cauză. Nu încetăm niciodată să căutăm noi modalități de perfecționare, deoarece credem că este nevoie de mai mult decât de inteligență pentru a reuși. Este nevoie, de asemenea, de curaj. 

 

Aceasta este o atitudine pe care am învățat-o, în parte, de la liderul din cea de-a treia generație, H.F. Johnson Jr. Ca un exemplu al deciziilor sale îndrăznețe, în 1935, H.F. a zburat peste 24.000 de km dus-întors pentru a vizita nord-estul Braziliei. El căuta cea mai importantă resursă a companiei la momentul respectiv: palmierul carnaúba.

Frunzele palmierului carnaúba sunt materia primă pentru cea mai dură ceară din lume, ingredientul cheie al majorității produselor SC Johnson de atunci. Cererea pentru produsele SC Johnson se afla într-o creștere rapidă. Pentru a supraviețui, compania avea nevoie de o aprovizionare constantă cu ceară de palmier.

 

Așa cum explică Sam Johnson în Carnaúba: Amintirile unui fiu, “Este singurul lucru care pare să crească în acel mediu. Toate celelalte plante și arbori sunt distruse în perioadele alternative de secetă prin care trec în partea de nord-est a Braziliei. Însă palmierul rezistă foarte bine deoarece ceara de pe frunze sale îi protejează viața.” 

 

În afară de ceară, frunzele palmierului erau folosite pentru a face acoperișuri; fibra sa lemnoasă era transformată în frânghie, rogojini și mături; cozile frunzelor erau împletite pentru a obține coșuri și jaluzele; tulpinile erau secționate pentru a obține grinzi pentru case; iar rădăcinile erau folosite ca medicamente. A fost rapid numit de către brazilieni “Arborele vieții”.  

Echipa lui H.F. a inclus alți patru membri: J.A. Hoy, copilot și operator radio; E.H. Schlanser, pilot; R.P. Gardiner, expert achiziții; și J.V. Steinle, director pentru cercetare. 

 

Aceștia au decolat de pe aeroportul din Milwaukee într-un hidroavion mic. Sikorsky S-38 era cunoscut drept cel mai sigur avion al timpului deoarece era un avion cu două motoare, însă, în caz de nevoie, putea să funcționeze și cu un singur motor. 

 

Cu toate acestea, călătoria nu a fost lipsită de pericole. Sateliții nu fuseseră încă inventați și oamenii rareori zburau pe asemenea distanțe ambițioase. H.F. și echipajul său au zburat des distanțe lungi fără a întâlni o singură vietate. Însă H.F. iubea aventura.

 

Sam și-a reamintit poveștile copilăriei despre aventura tatălui său ‒ oprirea în Cayenne, unde H.F. s-a întâlnit cu ucigașii de pe Insula Diavolului, și momentul în care numeroși oameni de pe țărm au început să țipe la echipaj pentru că înaintau prin apa plină cu piranha.

 

Cu toate acestea, excursia a acoperit peste 25.000 de km prin Cuba, Haiti, Republica Dominicană, Insulele Virgine, Antigua, Sf. Lucia, Trinidad, Guyana Britanică, Guyana Olandeză, Guyana Franceză și apoi Para, Maranhaa, Amarracao, Camocin și înapoi. Timpul total petrecut în aer a fost de 168 de ore, iar avionul a călătorit cu o viteză medie de 155 km/h.

În Fortaleza, H.F. a vrut să înființeze un centru de cercetare unde SC Johnson să poată cultiva și studia palmierul carnaúba, căutând simultan metode mai eficiente de a-i recolta ceara. 

 

Procesul manual folosit la acel moment pentru a recolta ceara carnaúba implica zdrobirea frunzelor de palmier prin biciuirea lor pe un suport prevăzut cu cuțite și apoi lovirea lor pentru a face ca ceara eliberată să cadă. O persoană putea prelucra doar 1.000 de frunze pe zi și aproape jumătate din pudra rezultată era contaminată cu reziduri. H.F. știa că se puteau face progrese în acest sens.

 

Centrul nostru de cercetare, înființat în 1937 și denumit Raposa, a devenit un centru de cercetare și dezvoltare în masă despre plante, metode de recoltare și rafinarea de ceară rezultată. Am dezvoltat noi modalități de prelucrare a frunzelor, am perfecționat procesul de cultivare a palmierului pentru a obține arbori care să crească mai rapid și am căpătat mai multe informații despre beneficiile pe care le are ceara–, beneficii împărtășite și cu agricultorii locali. 

 

În 1970, centrul Raposa a fost donat către Escola de Agronomia a Universității din Ceará. Miile de specii de carnaúba cultivate acolo au pus bazele pentru următorii ani de studiu și conservare a acestor arbori uimitori.

H.F. s-a întors acasă în Racine, Wisconsin, cu un nou scop. El va conduce compania obținând o serie de succese cu ajutorul marketingului, îl va angaja pe Frank Lloyd Wright pentru a proiecta sediul nostru central, va lansa o serie de beneficii inovatoare pentru angajați și multe altele.  

 

Însă această călătorie a rămas în memoria sa. Incluzând povestirile într-o carte pentru familia sa, el i-a scris fiului său, Sam: „Sper să faci și tu această călătorie într-o zi. Mie mi-a schimbat viața.” Cuvintele sale l-au ghidat pe Sam către propria sa expediție Carnaúba, 60 de ani mai târziu. Iar miracolul celor două expediții continuă să ne inspire și astăzi la SC Johnson. 

 

Înainte de a muri în 1978, H.F. a avut o ultimă dorință: şi-a dorit ca o frunză de carnaúba să fie gravată pe piatra sa funerară. Mai mult decât planta în sine, frunza acesteia a ajuns să simbolizeze valorile pe care H.F. le-a apreciat atât de mult și pentru care este recunoscut cu recunoștință.